-TOTUL SAU NIMIC-

O camera oarecare, intr-o zi oarecare; un scaun, un birou pe care ocupa tronul monitorul, cateva creioane si pixuri rasfirate alaturi de o poza inramata cu Nicolae Guta. Nimic altceva. Banalitate pentru societatea romana contemporana.

Aceeasi camera oarecare, 24 decembrie; un scaun tapitat cu ghirlande sclipitoare, multicolore. Un birou care geme sub greutatea bradului supraincarcat. Monitorul, uitat intr-un colt, da semne de excentrism, purtand mandru cinci stelute aurii, lipite cu stangacie pe butoane. Creioanele si pixurile care se multumisera pana acum sa poarte ca podoaba numai un sumar strat de praf, sunt acum invelite in panglici portocalii si rosii. Nici macar rama pozei cu Nicolae Guta nu scapase nevatamata; agatata de coltul drept superior, o caciulita albastra de Mos Craciun atarna inerta. Totul decorat pana la refuz. In continuare, banalitate pentru societatea romana contemporana.

Totusi, de ce? De ce totul trebuie sa insemne, in ziua de astazi, prost gust, kitsch? De ce simt romanii nevoia de a excela in acest domeniu? De ce totul sau nimic?

Sunt sigura ca multe persoane au incetat de a-si mai pune astfel de intrebari, dar pe mine ma macina, in adevaratul sens al cuvantului. In orice caz, atata timp cat nu ma va onora cineva cu un raspuns in aceasta privinta, si atata timp cat se va mai pune aceeasi problema, eu cred ca voi opta pentru…nimic.

NOTA DE SUBSOL: imi cer scuze pentru lipsa semnelor diacritice. Coming soon.

Si eu cu cine votez?

Colind strazile Brasovului. O mare de portocaliu imi inunda privirea. Decoratiuni de Craciun? Ma opresc in fata unei “podoabe” dreptunghiulare imense, din mijlocul careia o pereche de ochi veseli incearca sa ma hipnotizeze. Mos Craciun?

Nu. Parlamentarul Y. Primul gand care imi strabate conexiunile neuronale: cine, pentru numele lui Dumnezeu este acest Parlamentar Y si…dece imi suna cunoscut mirificul nume?

Alegeri. Da. Fericirea care pusese stapanire pe mine in momentul in care ma convinsesem ca aterizase si Craciunul in micul nostru oras, dispare. Alegeri.

Ajunsa acasa, inghetata pana in maduva oaselor, aprind televizorul. Stiri; titlul care ocupa jumatatea inferioara a ecranului: “Criza economica pune stapanire pe Romania”. Reporterul inghesuit pe un sfert de cadru, care incearca sa dezvolte afirmatia, se balbaie de frig: “…p-primaria Brasov n-nu are fonduri suficiente pentru impodobirea orasului cu luminite de Craciun, ca in anii anteriori.”.

Frumos. Genial! Cum de nu imi imaginasem asa ceva?! Ar fi fost absolut incredibil ca sarmana primarie sa aiba fonduri pentru o sarbatoare atat de nesemnificativa precum Craciunul. O nimica toata, ce-i drept!

Alegerile! Da, acesta este un eveniment cu adevarat crucial! Ce s-ar fi facut saracii brasoveni in lipsa fabuloaselor afise “minuscule”, agatate prin fiecare colt semiobscur al orasului? Categoric nu ar fi stiut cu cine sa voteze! Nici nu sunt mentionati “putinii” candidati din zece in zece minute pe toate posturile radio si TV.

Nu-i nimic. Ultima noastra speranta consta in fondurile stranse pentru caciulitele de Mos Craciun, care pot fi agatate cu usurinta deasupra capului Parlamentarului Y impreuna cu “gasca” acestiua, care dupa cum tine sa mentioneze citatul negru pe portocaliu: “Vor binele Brasovului.”.

-Metamorfoza unei coli de cerere-

Statea singur in camera semiobscura, asezat pe scaunul invelit in piele purpurie; lumina focului din semineu se juca cu trasaturile fetei imbatranite de ganduri. Varful stiloului dansa pe bucata de hartie, intinsa pe genunchi:

“Domnule D.,

Subsemnatul I. …”

Nu! De ce sa fie el nevoit sa ii faca ei o favoare…EI? – Ea, cea care nu da niciodata, dar ia intotdeauna; ea, cea care nu intreaba niciodata, dar primeste raspunsuri; ea, cea care…NU! Nu este ea cea din pricina careia el nu a mai fost capabil sa iasa din casa de zile intregi? Nu este EA cea care i-a smuls inima direct din piept si a stors-o de orice picatura de iubire ramasa inauntru? Fusese sigur zile in sir ca ea va fi motivul mortii sale premature.

- Ce ganduri infantile, isi zise el, parca abea trezindu-se dintr-un vis. Ce ganduri infantile! repeta el. Moarte? In nici un caz! Tinerete, frumusete, inteligenta, avere – toate imi apartin si toate fac parte din viata, nu din moarte! Ce ganduri infantile!

Aratatorul mainii drepte se departa de degetul mijlociu; stiloul lovi pamantul.

Dintr-o strangere de pumn, bucata maronie de hartie se transforma intr-un mic bulgare sifonat, care, parca prinzand aripi, zbura pana ce atinse flacarile vesele ale semineului. Surprins de caldura cu care fusese primit, bulgarele se rusina si se facu mic…mic…cenusa. In acel moment focul se inteti, iar lumina imprastiata in incapere deveni mai puternica.

- Traiesc! Exclama cel al carui mana aruncase hartia mototolita in mijlocul flacarilor. Am renascut! Ca un Phoenix…din propria cenusa! Traiesc din nou!

In zorii urmatoarei zile menajera intra in camera si gasi stapanul casei…mort.

In poalele trupului neinsufletit se afla o bucata de hartie, pe care erau scrijelite urmatoarele cuvinte:

“ 'Domnule' Dumnezeu ,

Subsemnatul I., as dori sa Va rog sa imi acordati

dreptul de a pune capat suferintei mele aici si acum!”

-EgalitatE-

Te admir,
te ador-
totul de la distanta, desigur.
Nu te pot avea,
nu iti pot starni interesul.
Nu voi fi niciodata importanta in ochii tai.
Tu-idolul meu.
Eu-nimeniul tau.
Idolul tau-mai presus
decat orice este bun sau rau.
Tu-zeitate.
Eu-banalitate.
Geniul tau ma atrage,
ma fascineaza.
Nivelul meu te lasa indiferent,
te indeparteaza.
Totusi, exista banalitate mai banala
decat banalitatea mea,
si geniu mai genial
decat genialitatea ta.
Astfel, avem ceva in comun:
Eu-geniala prin banalitatea mea.
Tu-banal prin genialitatea ta.
-ambii mintiti de catre mentalitate.

-Saturday Night Fry.-

Today's topic:Stephen Fry.

'Who on earth is this Stephen Fry figure?'-You might ask(especially if you live in Romania, as I do). Here are the first things one should know about him:

'Stephen John Fry (born 24 August 1957) is an English humorist, writer, wit, actor, novelist, filmmaker and television presenter.' (Wikipedia)

...but he also happens to be one of the people I admire, one of the people I would just looove to meet(although I know that will never happen, for who would ever come to Romania?! And if so, who am I to even get the pleasure of HIM talking to me?!).

Why I admire him? Many reasons, I guess. I find him brilliant! I could listen to him talk for hours-not only because of the things he says, but also because of the way he says them!-AND he also writes the most genious essays(I might be wrong on this one, but I know I love them!). Actually, there is nothing he doesn't do.

So, if any of you would like to find out more about him, you could just Google him up...or try YouTube.

P.S.:The picture you see on your right is one of my drawings(if you find it grotesque, I apologise, for I'm not the best portrayer I've ever met!) of Stephen Fry.

Oldies but Goldies.

One of my addictions(alongside eating, sleeping, smoking and reading Stephen Fry's blessays):painting.

Here's one of my older paintings, but one of my personal favourites.

Cherries!

'All Art is quite useless'(Oscar Wilde). Now,isn't that just sooo true?!! But still, I can't help wondering what the world would be without it; Art stimulates our senses, does it not? And what wonderful a thing it is to feel!: happiness, sadness, fear, pleasure, disappiontment, excitement-all these and many more, sometimes even 'mixtures' of the ones mentioned above.

So, here I am thinking about all this when...what do you know?! I get the inexplicable urge to find a brush and some water-colours...and paint! PAINT! But no! Paper just isn't good enough for me anymore! What to do,what to do...?! After half an hour of continuous search for the 'perfect canvas', I find a piece of wood(probably the bottom of an 'x-drawer', belonging to one of our 'x-wardrobes'). 'This is so crazy' I think to myself, 'it just might work!'.

Two hours, one exhausted brush, three colour-tubes and a satisfied artist later: VOILA!-cherries!