-TOTUL SAU NIMIC-

O camera oarecare, intr-o zi oarecare; un scaun, un birou pe care ocupa tronul monitorul, cateva creioane si pixuri rasfirate alaturi de o poza inramata cu Nicolae Guta. Nimic altceva. Banalitate pentru societatea romana contemporana.

Aceeasi camera oarecare, 24 decembrie; un scaun tapitat cu ghirlande sclipitoare, multicolore. Un birou care geme sub greutatea bradului supraincarcat. Monitorul, uitat intr-un colt, da semne de excentrism, purtand mandru cinci stelute aurii, lipite cu stangacie pe butoane. Creioanele si pixurile care se multumisera pana acum sa poarte ca podoaba numai un sumar strat de praf, sunt acum invelite in panglici portocalii si rosii. Nici macar rama pozei cu Nicolae Guta nu scapase nevatamata; agatata de coltul drept superior, o caciulita albastra de Mos Craciun atarna inerta. Totul decorat pana la refuz. In continuare, banalitate pentru societatea romana contemporana.

Totusi, de ce? De ce totul trebuie sa insemne, in ziua de astazi, prost gust, kitsch? De ce simt romanii nevoia de a excela in acest domeniu? De ce totul sau nimic?

Sunt sigura ca multe persoane au incetat de a-si mai pune astfel de intrebari, dar pe mine ma macina, in adevaratul sens al cuvantului. In orice caz, atata timp cat nu ma va onora cineva cu un raspuns in aceasta privinta, si atata timp cat se va mai pune aceeasi problema, eu cred ca voi opta pentru…nimic.

NOTA DE SUBSOL: imi cer scuze pentru lipsa semnelor diacritice. Coming soon.

Si eu cu cine votez?

Colind strazile Brasovului. O mare de portocaliu imi inunda privirea. Decoratiuni de Craciun? Ma opresc in fata unei “podoabe” dreptunghiulare imense, din mijlocul careia o pereche de ochi veseli incearca sa ma hipnotizeze. Mos Craciun?

Nu. Parlamentarul Y. Primul gand care imi strabate conexiunile neuronale: cine, pentru numele lui Dumnezeu este acest Parlamentar Y si…dece imi suna cunoscut mirificul nume?

Alegeri. Da. Fericirea care pusese stapanire pe mine in momentul in care ma convinsesem ca aterizase si Craciunul in micul nostru oras, dispare. Alegeri.

Ajunsa acasa, inghetata pana in maduva oaselor, aprind televizorul. Stiri; titlul care ocupa jumatatea inferioara a ecranului: “Criza economica pune stapanire pe Romania”. Reporterul inghesuit pe un sfert de cadru, care incearca sa dezvolte afirmatia, se balbaie de frig: “…p-primaria Brasov n-nu are fonduri suficiente pentru impodobirea orasului cu luminite de Craciun, ca in anii anteriori.”.

Frumos. Genial! Cum de nu imi imaginasem asa ceva?! Ar fi fost absolut incredibil ca sarmana primarie sa aiba fonduri pentru o sarbatoare atat de nesemnificativa precum Craciunul. O nimica toata, ce-i drept!

Alegerile! Da, acesta este un eveniment cu adevarat crucial! Ce s-ar fi facut saracii brasoveni in lipsa fabuloaselor afise “minuscule”, agatate prin fiecare colt semiobscur al orasului? Categoric nu ar fi stiut cu cine sa voteze! Nici nu sunt mentionati “putinii” candidati din zece in zece minute pe toate posturile radio si TV.

Nu-i nimic. Ultima noastra speranta consta in fondurile stranse pentru caciulitele de Mos Craciun, care pot fi agatate cu usurinta deasupra capului Parlamentarului Y impreuna cu “gasca” acestiua, care dupa cum tine sa mentioneze citatul negru pe portocaliu: “Vor binele Brasovului.”.