-TOTUL SAU NIMIC-

O camera oarecare, intr-o zi oarecare; un scaun, un birou pe care ocupa tronul monitorul, cateva creioane si pixuri rasfirate alaturi de o poza inramata cu Nicolae Guta. Nimic altceva. Banalitate pentru societatea romana contemporana.

Aceeasi camera oarecare, 24 decembrie; un scaun tapitat cu ghirlande sclipitoare, multicolore. Un birou care geme sub greutatea bradului supraincarcat. Monitorul, uitat intr-un colt, da semne de excentrism, purtand mandru cinci stelute aurii, lipite cu stangacie pe butoane. Creioanele si pixurile care se multumisera pana acum sa poarte ca podoaba numai un sumar strat de praf, sunt acum invelite in panglici portocalii si rosii. Nici macar rama pozei cu Nicolae Guta nu scapase nevatamata; agatata de coltul drept superior, o caciulita albastra de Mos Craciun atarna inerta. Totul decorat pana la refuz. In continuare, banalitate pentru societatea romana contemporana.

Totusi, de ce? De ce totul trebuie sa insemne, in ziua de astazi, prost gust, kitsch? De ce simt romanii nevoia de a excela in acest domeniu? De ce totul sau nimic?

Sunt sigura ca multe persoane au incetat de a-si mai pune astfel de intrebari, dar pe mine ma macina, in adevaratul sens al cuvantului. In orice caz, atata timp cat nu ma va onora cineva cu un raspuns in aceasta privinta, si atata timp cat se va mai pune aceeasi problema, eu cred ca voi opta pentru…nimic.

NOTA DE SUBSOL: imi cer scuze pentru lipsa semnelor diacritice. Coming soon.